Vioara Paul KauI

După 1930, la Paris, George Enescu îl cunoaşte pe Paul Kaul, lutier francez care îi confecţionează o vioară admirabilă din punct de vedere al sunetului, dar şi al construcţiei. Maestrul este foarte mulţumit, afirmând c㠄e ceva mai mare şi mai uşoară pentru forţa mea”.
În patrimoniul Muzeului George Enescu, există două asemenea instrumente, dintre care una poartă inscripţia Paul Kaul, Paris, 1931. J’ai cree ce modele specialement pour Georges Enesco. Aceasta, denumită Modelul George Enescu a fost creată ca vioară personalizată, pornind de la dimensiunile si formatul mâinii stângi a destinatarului instrumentului. George Enescu, vorbind despre despre viorile lui Paul Kaul, spunea: „Aflându-mă la Paris, m-am adresat lui Paul Kaul şi i-am cerut să-mi facă o violină mai mare. Instrumentul ivit, mai mare ca celelalte, printr-un miracol – ştiinţa lui şi ceva din hazard – a sunat ca o violină matură. (…) Unii cred că-i violină veche” (reprodus din volumul Interviuri George Enescu. Ediţie îngrijită de Laura Manolache, Bucureşti, Editura Muzicală, 2005, p. 346)

În turneele din SUA şi Canada (1923-1939), Enescu a concertat numai pe viorile Paul Kaul şi Guarneri del Gesu. „Vioara tenor” (cum a denumit-o Paul Kaul), cu sunetul ei strălucitor şi viguros, rezultat al mâinii enesciene, i-a adus lutierului din Nantes comenzi uriaşe, cărora cu greu le-a făcut faţă până la sfârşitul vieţii.