Vioara lui George Enescu

Anul 1897 (Enescu avea 16 ani) se dovedeste fecund pentru tânarul compozitor, în acelasi timp crescând si faima lui de violonist. O faima de care se va auzi si la noi, caci, în urma unui mic accident, Enescu se întoarce în tara, exact în momentul în care ar fi putut cuceri premiul I al Conservatorului din Paris. Ce se întâmplase? Leganându-se pe un scaun, acesta se rupe si Enescu îsi striveste un deget. Refacut, la 1 martie, apare pentru prima oara ca dirijor la Ateneul Roman, interpretând în prima auditie în tara "Poema româna". Dupa acest concert, un comitet a organizat pentru el o colecta în vederea cumpararii unei viori de marca. Se strâng 9000 de franci, iar tatal sau mai adauga înca 10.000. De la Stuttgart îsi cumpara un Stradivarius, pe care apoi îl înlocuieste cu un Guarnerius (fabricat în 1736). Vioara Guarneri, numita si “Catedrala” pentru acordurile sale impunatoare, dateaza din 1731, purtând semnatura artistului Giuseppe Guarnieri, unul dintre cei mai notorii lutieri cremonezi. Aceasta origine îi justifica valoare, comparabila doar cu instrumentele realizate de Stradivarius. Viorile Guarnieri au fost realizate în secolele XVI-XVII de o familie de lutieri, Guarnieri, din Cremona. Cel mai cunoscut dintre lutierii familiei este Giuseppe Antonio Guarnieri, cunoscut ca Giuseppe del Gesu (1698 - 1744), considerat cel mai bun lutier italian, dupa Antonio Stradivari.

George Enescu, vindecând prin cântec inimile ranitilor din timpul Primului Razboi Mondial

George Enescu la un spital al Crucii Rosii